Blog

Există o frumusețe incredibilă în nivelul de încredere pe care un copil mic îl arată față de părinții care se poartă frumos cu el.

Zilele trecute, mă jucam cu fiicele mele. Fetița mea de trei ani se prefăcea că este un dinozaur. M-am prefăcut speriat, ceea ce a făcut-o să râdă, așa că a mai făcut-o o dată. După câteva minute de joc, mi-a spus: „Acum fii tu dinozaurul!”

Așa că am ridicat mâinile în aer și am scos un răget puternic. Ea s-a prefăcut speriată și a sărit în pat ca să se ascundă sub pături.

Fetița mea de un an, care stătea pe podea, chicotise tot timpul. M-am întors spre ea, m-am așezat în genunchi și am răgit direct în fața ei. Am făcut-o brusc și destul de puternic — suficient cât ar fi putut-o speria.

Dar, deși eram aproape nas în nas cu ea, nici măcar nu a tresărit.

Doar a zâmbit larg și a continuat să chicotească.

De ce?

Pentru că are încredere în mine.

Ea știe că nu aș face niciodată nimic intenționat ca să o rănesc. Nu am ridicat niciodată mâna asupra ei într-un mod dureros și încerc să-mi controlez tonul și temperamentul astfel încât, chiar și când sunt frustrat, să nu ridic vocea la ea. Deși nu reușesc întotdeauna, vorbitul aspru cu oricare dintre copiii mei nu este o regulă.

Așadar, pentru că nu mă cunoaște ca pe cineva care o rănește sau strigă la ea, nu a avut niciun motiv să se teamă — chiar și atunci când am făcut ceva ce ar fi putut fi înfricoșător dacă venea din partea altcuiva.

Lucrul important la copiii mici este că sunt total dependenți de părinții lor. Această încredere este fundamentală pentru anii lor de formare. Părinții sunt lumea lor. Ei îi hrănesc, îi îmbracă, îi îngrijesc și îi protejează. Atât de mult din ceea ce are un bebeluș vine prin grija unui părinte, iar copilul are încredere că acel părinte îi va oferi ceea ce are nevoie.

În Luca 18:15–17, Isus vorbește despre primirea Împărăției lui Dumnezeu ca un copil. Iar în versetele care urmează imediat, acea credință este pusă într-un contrast puternic cu atitudinea unui om bogat și puternic.

În timp ce Isus preda, părinții au început să-și aducă copiii la El — chiar și sugari — pentru ca El să se atingă de ei. Dar, pe măsură ce se apropiau, ucenicii îi certau.

Se pare că ucenicii îi vedeau pe copii ca pe o distragere a atenției sau un inconvenient.

Cât de des se mai întâmplă asta și astăzi?

Copiii pot fi uneori tratați ca o entitate separată de biserică. Ei merg la grupa de copii sau la grupul de tineret — iar dacă cineva alege să țină un copil în serviciul „principal”, mai ales un bebeluș care plânge, s-ar putea să primească câteva priviri piezișe.

Dar Isus a primit copiii cu brațele deschise.

Credeți că toți acei bebeluși au tăcut perfect în prezența lui Iisus?

Probabil că nu.

Cu toate acestea, Isus a chemat copiii la Sine și apoi i-a folosit ca exemplu.

El a spus: „căci a unora ca aceștia este Împărăția lui Dumnezeu”. Apoi a spus că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.

Și ce înseamnă să o primești ca un copil?

Cu încredere.

Un copil mic se apropie de un părinte iubitor cu siguranță. Nu există un plan de rezervă ascuns în caz că mama sau tata nu reușesc să-i ofere ce are nevoie. Copilul pur și simplu are încredere.

La fel, noi primim Împărăția având încredere în Regele ei.

Imediat după această învățătură, un conducător bogat s-a apropiat de Iisus și L-a întrebat: „Bunule Învățător, ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”

Isus l-a întrebat de ce Îl numește bun, din moment ce nimeni nu este bun decât Unul singur — adică Dumnezeu. Apoi l-a îndreptat pe om spre porunci, menționându-le în mod specific pe cele care țineau de modul în care îi trata pe ceilalți.

Conducătorul a răspuns că păzise toate aceste lucruri din tinerețea lui.

Atunci Isus a scos la iveală locul în care se afla, de fapt, adevărata siguranță a omului.

I-a spus să vândă tot ce are, să împartă săracilor și să-L urmeze. Iisus i-a promis, de asemenea, că va avea o comoară în ceruri.

Omul s-a întristat foarte mult, pentru că era extrem de bogat.

Averea lui îi oferea securitate, confort și statut. Iar când Iisus l-a chemat să renunțe la ea și să-L urmeze, nu a putut să o facă.

Isus a spus atunci cât de greu este pentru cei care au bogății să intre în Împărăția lui Dumnezeu. De fapt, El a spus că este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea unui ac.

Unii au sugerat că Isus se referea la o poartă mică care cerea unei cămile să se așeze în genunchi pentru a trece. Dar nu există dovezi istorice solide pentru o astfel de poartă, iar ideea lui Iisus pare mult mai puternică de atât.

El descria o imposibilitate.

Oamenii au înțeles greutatea cuvintelor Sale, deoarece au răspuns: „Atunci cine poate fi salvat?”

Iisus a răspuns:

„Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu.”

Atunci Petru a spus: „Iată, noi am lăsat toate și Te-am urmat.”

Isus a răspuns că cei care lasă în urmă ceea ce posedă de dragul Împărăției lui Dumnezeu vor primi mult mai mult, atât în această viață, cât și în veacul ce va să vină.

Așadar, spunea Isus că salvarea vine doar atunci când abandonăm orice posesie pământească și îi lăsăm în urmă pe toți cei pe care îi iubim?

Cred că răspunsul se conectează direct înapoi la copii.

Ucenicii demonstraseră dorința de a se încrede deplin în Iisus. Lăsaseră în urmă ceea ce le era familiar pentru a-L urma, crezând că ceea ce au găsit în Hristos era mai mare decât ceea ce lăsaseră în urmă.

Conducătorul bogat nu a putut face asta.

Siguranța lui era în bogăția sa. Aceasta îl menținea în siguranță, bine hrănit și confortabil. Când Isus a dezvăluit lucrul în care se încredea și l-a chemat să renunțe la el, omul a plecat întristat.

El nu a putut spune: „Cred că Împărăția lui Dumnezeu are tot ce am nevoie.”

Tu poți?

Așa cum Împărăția a fost de ajuns pentru ucenici, ea este de ajuns și pentru noi.

Dar când siguranța noastră supremă se află în altă parte — în bani, posesii, succes, relații, statut sau în propriile noastre abilități — ne luptăm să avem încredere deplină în Rege.

Inima unui copil mic se odihnește în siguranță sub grija unui părinte iubitor.

Putem spune că avem încredere în Dumnezeu în același mod?

Copyright © 2026 Lifeword.org. All rights reserved. No part of this article may be reproduced or reprinted without permission in writing from Lifeword.org