Blog

Unul dintre dragii mei prieteni și colegi — și un mare pastor — mi-a scris recent:

„Dacă Isus (în trupul Său fizic) ar avea o oră la dispoziție să viziteze oricare dintre bisericile noastre — o oră în care să facă orice fel de lucrare — nu cred că ar predica o predică. Nu cred că s-ar ocupa de sarcinile obișnuite ale slujirii. Nu cred că i-ar vindeca pe toți. Nu cred că ar încerca să răspundă tuturor nevoilor. Dacă ar avea doar o oră, cred că pur și simplu S-ar ruga. Ar umbla prin biserică și S-ar ruga. Și totuși, cât de ușor este ca tocmai acest lucru să fie cel pe care pastorii îl neglijează cel mai repede.” Jonathan Burgin, pastor, The Summit Church, Conway

Cine știe cu exactitate ce ar face Hristos, dar am impresia că Jonathan a surprins foarte bine esența.

De ce?

Când Isus a vizitat Casa Tatălui Său din Ierusalim, a văzut ce se întâmpla acolo și a curățit Templul. Iată motivul pe care l-a dat:

„Oare n-a fost scris: «Casa Mea se va chema o casă de rugăciune pentru toate neamurile»? Dar voi ați făcut din ea o «peșteră de tâlhari».”
Marcu 11:17

Tot ceea ce ținea de Templu demonstra cum oamenii păcătoși puteau fi curățiți și purificați pentru a putea intra în prezența lui Dumnezeu și a avea părtășie cu El. Iar aceasta este esența rugăciunii — să avem părtășie cu Dumnezeu în prezența Lui.

Templul era, în esența și frumusețea lui, o casă dedicată rugăciunii.

Însă cei care aveau atunci grijă de Templu îi perverteau scopul și îi împiedicau pe oameni să intre în prezența lui Dumnezeu.

ÎN FIECARE ZI

Acum, să privim la Isus în viața și slujirea Sa de zi cu zi.

De-a lungul anilor Săi de slujire pământească, rugăciunea era împletită în tot ceea ce făcea. Iarăși și iarăși, în relatările Evangheliilor, Îl vedem pe Isus rugându-Se, retrăgându-Se pentru a Se ruga, învățând despre rugăciune și căutându-L pe Tatăl Său.

Isus știa că părtășia cu Tatăl era esențială.

Primea călăuzire.
Primea claritate.
Puterea se manifesta atunci când îi ajuta, îi vindeca și îi învăța pe oameni.

În mai multe pasaje din Evanghelia după Ioan, Isus arată clar că nu făcea nimic din propria Sa inițiativă. El vorbea ceea ce auzea de la Tatăl Său și făcea ceea ce Îl vedea pe Tatăl făcând.

Cum putea El să trăiască într-o părtășie atât de desăvârșită cu Tatăl?

Prin rugăciune.

În felul acesta, Împărăția lui Dumnezeu venea, iar voia Lui se făcea pe pământ, precum în cer.

Rugăciunea nu era singurul lucru pe care îl făcea.

Dar era fundamentul a tot ceea ce făcea.

Dacă Isus ar petrece o oră în bisericile noastre, poate că Și-ar petrece ultimele câteva minute vorbindu-ne — oferindu-ne evaluarea și îndrumarea Sa, așa cum a făcut cu cele șapte biserici din Apocalipsa 2–3.

Aceste îndemnuri pot fi citite în doar câteva minute.

Sunt precise și la obiect.

Frumoase în încurajare.
Corective în îndrumare.
Venite direct de la tronul cerului.

Direct din părtășia cu Tatăl.

Dar mai mult decât orice, dacă ar veni în bisericile noastre, cred că Jonathan are dreptate.

Cred că El L-ar aduce pe Tatăl Său în centrul tuturor lucrurilor.

Iar aceasta se întâmplă prin rugăciune.

Noi planificăm.

Noi predicăm.

Noi învățăm.

Noi organizăm.

Noi consiliem.

Noi conducem.

Noi slujim.

Și toate aceste lucruri sunt importante.

Dar ne-am rugat?

Când vom învăța?

Copyright © 2026 Lifeword.org. All rights reserved. No part of this article may be reproduced or reprinted without permission in writing from Lifeword.org