Blog

Ni se întâmplă tuturor. Cineva face sau spune ceva care ne rănește. Poate fi legitim sau ilegitim… adevărat sau un strop de adevăr amestecat cu minciuni. Sau poate fi complet greșit și total necinstit. Orice ar fi fost spus sau făcut, doare. Ei pot ști ce au făcut și chiar să o fi făcut cu răutate, sau pot fi complet inconștienți.

REACȚIA NOASTRĂ IMEDIATĂ

Mânia este reacția normală. Există o mânie dreaptă, necesară uneori. Dar pentru cei mai mulți dintre noi, aceasta nu este problema. Reacționăm cu mânie pentru că suntem răniți, pentru că „drepturile” noastre sunt călcate în picioare, suntem neînțeleși, interpretați greșit sau marginalizați.

Tragedia este că mânia nu produce nimic de valoare. De fapt, de obicei ne împinge spre cuvinte dure și reacții impulsive, care nu fac decât să stârnească și mai multă ceartă. Repetată suficient de des, creează tipare care devin o parte tristă a caracterului nostru.

REACȚIA ÎNȚELEAPTĂ

Solomon a făcut o observație despre felul în care oamenii înțelepți răspund atunci când sunt ofensați:

„ Înţelepciunea face pe om răbdător şi  este o cinste pentru el să uite greşelile.” (Proverbe 19:11)

Există motive pentru care oamenii fac lucruri care ne ofensează. Lui Dumnezeu îi pasă de ceea ce se află în spatele ofensei. Iar dacă ne pasă ca Dumnezeu să conducă situația, ne va interesa și pe noi. El ne amintește că, dacă avem discernământ și înțelegere, acestea ne vor conduce la răbdare și la a trece cu vederea — și a ierta repede — o ofensă făcută împotriva noastră.

Iată câteva întrebări de „discernământ” pe care le-am putea pune atunci când suntem ofensați, întrebări care ne-ar încetini reacția impulsivă și nechibzuită:

•          Ce se află în spatele a ceea ce a făcut și m-a ofensat?

•          Sunt ei răniți? Dacă da, de ce? Cum pot să-I slujesc?

•          Am cauzat eu durerea lor prin ceva ce am spus sau făcut și care trebuie recunoscut și de care trebuie să mă pocăiesc? Trebuie să-mi curăț conștiința înaintea lor și înaintea lui Dumnezeu?

•          Va ieși ceva bun dacă ripostez? Dacă lovesc înapoi? Dacă mă apăr?

•          A ajutat vreodată mânia mea impulsivă astfel de situații în trecut? De ce aș crede că ar fi o reacție bună acum?

•          De ce să nu fiu dispus să fiu ofensat, așa cum a fost Hristos, „ Când era batjocorit, nu răspundea cu batjocuri şi, când era chinuit, nu ameninţa, ci Se supunea dreptului Judecător.” (1 Petru 2:23)?

Data viitoare când ești ofensat — de oricine sau de orice — oprește-te și roagă-te pentru discernământ, pentru înțelegere înainte de a răspunde. Ai putea să te rogi astfel:

Rugăciune

„Tată, Tu locuiești în mine. Îți predau cu bucurie controlul chiar acum. Umple-mă cu Tine și ajută-mă să răspund corect. Dă-mi înțelepciune și discernământ cu privire la ceea ce se întâmplă în viața lor. Arată-mi durerea și rănile lor care îi fac să reacționeze astfel. Dacă i-am rănit, dă-mi pocăință rapidă și dorința imediată de a-mi curăța conștiința.

Și, Tată, chiar acum aleg iertarea, posibilă prin harul Tău. Nu voi nota aceasta în registrul inimii mele și îi eliberez de orice datorie pe care cred că mi-o datorează. Îi iert pentru că Tu m-ai iertat pe mine de mult mai mult. Umple-mi inima cu dragostea Ta prin Duhul Sfânt. Iată trupul meu, pentru ca dragostea Ta să facă prin mine tot ce dorește.”

Copyright © 2026 Lifeword.org. All rights reserved. No part of this article may be reproduced or reprinted without permission in writing from Lifeword.org