Blog

„O să fiu sinceră, mamă. Credința mea a fost zguduită.”

Aceste cuvinte au lovit puternic. Vorbeam cu fiul meu adult despre actele îngrozitoare de rău care ies treptat la iveală în cultura noastră. El a subliniat că are loc o mișcare. Nu este politică, ci o trezire a oamenilor din toate categoriile sociale, care cer dreptate pentru victimele vizate, abuzate și traficate. Dacă ești atent, vezi cum răutatea abundă, iar povara ei îi poate face chiar și pe cei mai puternici în credință să-L întrebe pe Dumnezeu.

De ce este permis un asemenea rău? De ce trebuie să sufere copiii? De ce cei mai nevinovați dintre noi sunt uciși înainte de a-și lua prima suflare? De ce creștinii sunt persecutați și măcelăriți pentru credința lor? De ce există abuz, violență, tortură și cruzime? Este logic să ne întrebăm de ce este permisă o asemenea nelegiuire. Dumnezeu este suveran, până la urmă. Aceste întrebări sunt vechi de când lumea, însă răspunsul este destul de simplu. Totul izvorăște din căderea omenirii, care a adus păcatul în lume. Deși răspunsul este simplu, realitatea de a trăi într-o lume blestemată este foarte complexă și adesea greu de înțeles.

Așadar, de ce nu a făcut Dumnezeu pur și simplu ceva în legătură cu toate acestea? Pe măsură ce navigăm realitatea păcatului, este important să ne amintim că El a făcut. Dumnezeu L-a trimis pe Isus. El a venit în această lume și a trăit fără păcat, Și-a dat viața în mod sacrificial și a biruit moartea ca jertfă de ispășire pentru păcatele întregii lumi (1 Ioan 2:2). Și chiar dacă nu putem vedea, El continuă să lucreze toate lucrurile spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu și sunt chemați după planul Său (Romani 8:28). Deși este de înțeles să punem întrebări și să dorim dreptate imediată, trebuie să ne amintim că Dumnezeu trăiește în afara timpului. El cunoaște începutul și sfârșitul și nu Se lasă batjocorit. „Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul 12:14).

Nu suntem primii care se luptă cu păcatul, suferința și nedreptatea. Iov, Avraam, Moise și mulți alții L-au întrebat pe Dumnezeu. Psalmii sunt plini de strigăte după ajutor și rugăminți pentru dreptate. David a fost sincer cu privire la sentimentele și îndoielile sale, însă prin toate acestea, când a strigat către Dumnezeu, credința lui a fost întărită. În Psalmul 62 el scrie: „Numai în Dumnezeu își găsește liniștea sufletul meu; de la El îmi vine nădejdea. Numai El este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare; nu voi fi clătinat. Pe Dumnezeu se sprijină mântuirea și slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, adăpostul meu. Popoare, încredeți-vă în El în orice vreme; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.”

Roagă-te

Când ne confruntăm cu răul, rugăciunea ar trebui să fie primul nostru răspuns. Dacă am ne-am ruga cu adevărat așa cum ar trebui, am face-o neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17). Dumnezeu aude rugăciunile poporului Său și ne îndeamnă să aruncăm asupra Lui toate îngrijorările noastre (1 Petru 5:7). Există putere în rugăciune. De aceea, îngenunchem și ne rugăm pentru dreptate. Ne rugăm pentru victime. Ne rugăm ca credința noastră să fie întărită. Ne rugăm să avem curajul de a sta împotriva opresiunii și nedreptății și ne rugăm pentru revenirea grabnică a Domnului.

Protejează

Lumea aceasta este întunecată, așa că trebuie să fim atenți. Copiii lui Dumnezeu trebuie să fie înțelepți și să vegheze asupra felului în care umblă, „răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele” (Efeseni 5:16). Există un dușman care dă târcoale, căutând pe cine să înghită (1 Petru 5:8). El distruge vieți, familii și biserici. Soților, protejați-vă casele. Părinților, protejați-vă copiii. Păstorilor, protejați turma. Nu va fi ușor și va necesita efort, rugăciune, sacrificiu și înțelepciune de la Dumnezeu.

Promovează

Există multe lucruri care indică existența lui Dumnezeu. Moralitatea este doar unul dintre ele. Există ceva în fiecare persoană care îl face chiar și pe ateu să caute dreptatea. Totuși, aceasta creează un paradox pentru cei care nu cred. Dacă Dumnezeu nu există, de unde vine moralitatea? De unde vine simțul nostru al binelui și răului? Nu vine de la noi înșine. Istoria a demonstrat că societatea a fost de prea multe ori de partea greșită a dreptății, științei și adevărului. Prin urmare, chiar și existența răului este o oportunitate de a înălța adevărul lui Dumnezeu. Misiunea noastră este să promovăm acest adevăr. Evanghelia este răspunsul, iar Isus este singura noastră speranță.

Prietene, când obosești, odihnește-te în faptul că într-o zi totul va fi bine.

 Va veni o zi fără durere, suferință, tristețe sau lacrimi. Până atunci, așteptăm și ne încredem în Cel care vede toate lucrurile. Căutăm oportunități de a-i lumina pe cei din jur prin rugăciune fierbinte, protejarea celor nevinovați și promovarea Evangheliei.

Și, în final, să știi că, chiar dacă tot iadul s-ar dezlănțui împotriva ta, munții s-ar cutremura și pământul s-ar zgudui sub tine, tu poți sta în picioare. Stai tare în puterea Lui. Stai împotriva uneltirilor diavolului. Stai pe Stânca ce este mai înaltă decât noi.

Și strigă, precum David: „Numai El este stânca și mântuirea mea, turnul meu de scăpare; nu voi fi clătinat” (Psalmul 62:2).

Copyright © 2026 Lifeword.org. All rights reserved. No part of this article may be reproduced or reprinted without permission in writing from Lifeword.org