Blog

Aș vrea să îți spun că deseori, în discuțiile cu oamenii, aud oameni exprimând frustrare față de circumstanțele pe care le îndurăm trăind într-o lume blestemată de păcat.

            Ei spun lucruri precum: „Dacă Dumnezeu mă iubește și Îi pasă de mine, de ce a lăsat copilul meu să  treacă prin cancer?” Sau: „Dacă lui Dumnezeu chiar Îi pasă de mine, de ce mi-a lăsat soțul să moară?” Sau: „De ce ar permite Dumnezeu ca oamenii răi să trăiască, în timp ce credincioșii  să sufere și să moară?” Sau: „Unde era Dumnezeu când s-a întâmplat tragedia aceasta?”

            Se pare că în epoca noastră există o luptă vizibilă atât în rândul credincioșilor, cât și al necredincioșilor, de a înțelege cum poate Dumnezeu să echilibreze dreptatea și mila. Totuși, aceste două caracteristici formează temelia a ceea ce este Dumnezeu. Să nu mă înțelegi greșit—știu cum este să fii în mijlocul suferinței și să nu poți vedea ce face Dumnezeu sau care este scopul din spatele suferinței.

            Dar în toată Scriptura, iar și iar, Dumnezeu își pune pecetea pe fiecare cuvânt și pe fiecare acțiune pentru a demonstra și comunica faptul că sfințenia Lui cere să judece pe cei răi, iar mila Lui cere să-i restaureze pe cei care se pocăiesc. Asta înseamnă că tot ce spune și tot ce face este în armonie cu caracterul Său—nu depinde de cine suntem noi sau de ceea ce facem.

            Am auzit mulți oameni spunând că ei cred că Isus este manifestarea dragostei și milei lui Dumnezeu, în timp ce Dumnezeu Tatăl, prezentat în Vechiul Testament, reprezintă dreptatea lui Dumnezeu. Dar adevărul este că amândoi sunt miloși și amândoi sunt drepți, pentru că amândoi sunt Dumnezeu. Și, ca o paranteză, amândoi sunt prezenți atât în Vechiul, cât și în Noul Testament (dar asta este o discuție pentru altă zi).

            Uneori tindem să privim la ceea ce face Dumnezeu în viețile noastre—sau în viețile celor din jur—și încercăm să dăm sens lucrurilor pe baza a ceea ce credem că este meritat sau câștigat.

            Dar caracterul lui Dumnezeu este consecvent și nu se schimbă în funcție de ceea ce facem sau nu facem. Multe dintre cărțile profeților din Vechiul Testament includ mesaje despre judecata iminentă a lui Dumnezeu asupra poporului Său, dar scopul acelor mesaje era să servească drept avertisment, pentru ca ei să se pocăiască și Dumnezeu să poată extinde mila în locul judecății.

            Dacă învăț ceva despre Dumnezeu din Scriptură, este că El preferă mila în locul judecății și că singurul lucru pe care îl putem face noi, oamenii, este să ne pocăim. Cum știu asta? Iată câteva versete ca dovadă:

Ezechiel 33:11 Spune-le: ‘Pe viaţa Mea’, zice Domnul Dumnezeu, ‘că nu doresc moartea păcătosului, ci să se întoarcă de la calea lui şi să trăiască. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la calea voastră cea rea! Pentru ce vreţi să muriţi, voi, casa lui Israel?’ ”

Osea 6:1–2 spune: Veniţi să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula şi vom trăi înaintea Lui.”

Isaia 54:7–8 spune: „Câtevaclipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă Faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică”, zice Domnul, Răscumpărătorul tău.

Isaia 55:6–7 spune: „ Căutaţi^* pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând..”

            După cum se vede din aceste pasaje din Vechiul Testament, Dumnezeu aproape că imploră poporul Său să se pocăiască, pentru ca El să-i poată primi în părtășie dulce cu El și să le ofere toată bunătatea și mila pe care le-a pregătit pentru ei. Știm asta pentru că Luca 15:10 spune că există „bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.”

            Chiar și crucea lui Hristos—pe care majoritatea oamenilor o asociază doar cu mila și dragostea lui Dumnezeu—demonstrează și dreptatea Lui. Jertfa lui Isus nu a anulat datoria pe care o aveam pentru păcatul nostru. În schimb, El a plătit acea datorie când S-a dat pe Sine pentru a primi întreaga mânie a lui Dumnezeu în locul nostru. Știm că jertfa Lui a fost suficientă pentru că El nu a rămas în mormânt, ci a înviat din morți, dându-ne speranța aceleiași învieri.

Poate confuzia noastră vine din definiția cuvântului „rău”. Când vedem că Dumnezeu îi judecă pe cei răi, putem presupune că nu se referă la noi. Dar orice fel de neascultare sau rebeliune împotriva lui Dumnezeu este răutate. Îmi amintesc de 1 Samuel 15:23, când Dumnezeu îi spune lui Saul: „ Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimii. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te^* leapădă şi El ca împărat.”

            Toți merităm mânia lui Dumnezeu pentru că toți L-am neascultat—prin urmare, toți suntem considerați răi.

Amintește-ți, caracterul lui Dumnezeu cere să judece răutatea. Dar caracterul Lui cere, de asemenea, să-i restaureze pe cei care se pocăiesc.

            Rugăciunea mea este ca tu să fii mai întâi dintre cei care se pocăiesc și primesc mila lui Dumnezeu atât acum, cât și pentru eternitate.

            Și, ca unul care a primit răscumpărarea Lui, mă rog să ai ochi să vezi și să crezi că Dumnezeu lucrează—fie în dreptate, fie în milă—pentru a aduce inimile la pocăință, ca El să poată extinde „iertarea Sa din belșug.”

Copyright © 2026 by Lifeword. No part of this article may be reproduced or reprinted without permission in writing from Lifeword.org