Blog

Se spune povestea unei femei care l-a întrebat odată pe John Wesley, evanghelistul englez din secolul al XVIII‑lea, cum și-ar petrece timpul dacă ar ști că va muri la miezul nopții următoare. El a răspuns: „Doamnă, exact așa cum intenționez să mi-l petrec acum. Aș predica în această seară la Gloucester și din nou mâine dimineață la ora cinci. După aceea, aș călări până la Tewkesbury, aș predica după-amiaza  iar seara m-aș întâlni cu oamenii din societate. Apoi m-aș duce la casa reverendului Martin, care se așteaptă să mă găzduiască, aș vorbi și m-aș ruga cu familia ca de obicei, m-aș retrage în camera mea la ora zece, m-aș încredința Tatălui meu ceresc, m-aș culca să mă odihnesc și m-aș trezi în slavă.”

Cum ar fi răspuns tău? Ce s-ar întâmpla dacă am ști când va fi ultima noastră zi pe pământ? Ce am face diferit? Pe cine am contacta? Ce greșeală am îndrepta? Ce acțiune am lua, pe care o tot amânăm? Ce cuvinte am rosti, care ar fi trebuit spuse de mult?

Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă” (Psalmul 90:12). Este înțelept să ne gândim la propria noastră fragilitate. Până la urmă, aproximativ 150.000 de oameni mor în fiecare zi în lume. Viața ne-a învățat că moartea vine pentru zece din zece. Biblia ne amintește: „Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27). Nu este o chestiune de dacă vom muri, ci de când.

Adevărul este că viața este scurtă. „Nu știți ce va aduce ziua de mâine. Căci ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată puțin și apoi piere” (Iacov 4:14). Când recunoaștem scurtimea și nesiguranța acestei vieți, devine mai ușor să trăim pentru lumea care va veni. Când ne îndreptăm trăirile spre lucrurile de sus, putem trăi cu un scop mai înalt și într-o pregătire constantă pentru veșnicie. Când dorim o patrie mai bună—adică una cerească—ne străduim să trăim vrednic în aceasta.

Isus a trăit astfel și a lăsat exemplul perfect de urmat. Le-a spus ucenicilor: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38). Voia Lui era mereu aliniată cu voia lui Dumnezeu. Nu a trăit cu regrete. Nu a trebuit să-și ajusteze planurile în grabă. Nu a trăit pentru ambiții egoiste, ci a umblat neclintit în ascultare față de Tatăl Său ceresc.

Având în vedere exemplul Lui și viața care ne așteaptă, întrebarea nu este „Ce-ar fi dacă?”

În schimb, ar trebui să ne întrebăm:

•          Ce voi face astăzi ca să-L mulțumesc pe Tatăl meu ceresc

•          Ce voi spune săptămâna aceasta ca să-i îndrept pe alții spre Domnul

•          Cum va arăta anul care vine, pe măsură ce mă străduiesc să umblu în credință și ascultare

Copyright © 2025 by Kimberly Williams @ www.kimberlywilliams.org No part of this article may be reproduced or reprinted without permission in writing from Lifeword.org.