Blog

Acest Psalm face parte din categoria Psalmilor didactici sau de instruire prin anumite îndemnuri profetice. Cu alte cuvinte este un psalm care ne prevestește viitorul, iar în același timp ne oferă îndemnuri clare despre modul cum ar trebui să ne trăim viața, cum ar trebui să ne pregătim în vederea așteptării și împlinirii acestei profeții..

Psalmul 50 ne prevestește marea judecată, procesul final a tuturor oamenilor care au trăit pe pământ oferindu-ne câteva informații concrete cu privire la acest eveniment unic. 

1 Anunțarea Procesului Vs 1-6

În primele șase versete, autorul psalmului (Asaf) ne oferă o informație prețioasă cu referire la marea judecată, prin anunțarea procesului. El anunță procesul prin câteva indicii pe care le specifică în versetele menționate mai adineaori:

a) Autorul Judecății vs 1

Primul indiciu este cu privire la Autorul Judecății. Vs 1 ne explică cine inițiază, cine crează, cine începe acest proces.

Vs 1. „Dumnezeu, da, Dumnezeu, Domnul, vorbeşte şi cheamă pământul de la răsăritul soarelui până la asfinţitul lui.”

Dumnezeu este Autorul, Creatorul, Inițiatorul, Inventatorul acestui proces, care va avea loc la vremea decisă de El în suveranitatea Lui.  Indiferent de sitemul escatolgic pe care îl susținem (amilenism, postmilenism, premilenism) această judecată va avea loc la vremea stabilită de Dumnezeu.

b) Amplasarea Judecății vs 2

Al doilea indiciu pe care Asaf îl prezintă are în vedere locul, locația, zona în care Dumnezeu amplasează această judecată.

Vs 2. „Din Sion, care este întruparea frumuseții desăvârșite, de acolo strălucește Dumnezeu.”

Dumnezeu a rânduit să amplaseze, să așeze această judecată, acest proces la muntele Sionului sau pe Muntele Sionului. Muntele Sionului a devenit parte a Ierusalimului în vremea expansiunii lui Iezechia, care a trăit în veacul al VIII-lea.

Muntele Sionului este situat în partea veche a Ierusalimului şi este un loc cu rezonanţă istorică, fiindcă Sionul a fost identificat mai întâi cu „Cetatea lui David”, strămoşul după trup al Mântuitorului.

c) Apariția Judecătorului vs 3

Al treila indiciu pe care textul îl menționează prin anunțarea procesului este Apariția Judecătorului.

Vs 3. „Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui, o furtună puternică.”

Acest verset ne descrie într-o manieră superbă modul în care Judecătorul apare la Muntele Sionului, modul în care Marele Judecător își face apariția în ”sala de judecată”, fiind însoțit de un foc mistuitor și o furtună puternică.

d) Atestarea Judecaților vs 4 -6

Un alt indiciu este cu privire la atestarea celor judecați. Vs 4-5 ne răspunde la întrebarea ”pe cine are în vedere această judecată?” sau ”cine sunt cei pe care  Dumnezeu îi cheamă la judecată?”

Vs4-6. „El strigă spre ceruri sus şi spre pământ, ca să judece pe poporul Său:

 „Strângeţi-Mi pe credincioşii* Mei, care au făcut legământ cu Mine prin jertfă!”

 Atunci, cerurile vor vesti dreptatea Lui, căci Dumnezeu este Cel ce judecă. (Oprire).”

Cine sunt mai exact „poporul Său”și „credincioșii Lui”? Sigur, pentru cei care sunt adepții sistemului teologic al legămintelor este Biserica. Biserica fiind Israel, Israel fiind Biserica.

Însă, dacă dorim să fim fideli termenilor folosiți în Scriptură și unei hermeneutici corecte, textul se referă specific la Poporul Israel, care va fi judecat după ce Dumnezeu va judeca mai întâi Biserica (1 Petru 4:17-18), dar înainte de judecata descrisă în Apocalipsa 20:11-15, care are în vedere sentința pentru toți cei ce vor ajunge în iazul cu foc.

2 Avertizarea Poporului Vs 7-15

A doua informație a Procesului Final se găsește în vs7-15, unde avem parte de o avertizare a poporului evreu.   Iar dacă până acum Asaf a anunțat judecata care va avea loc, avertizarea este prezentată cu cuvintele Domnului.  De la vs 7 se schimbă registrul comunicativ prin tranziția cuvintelor autorului uman la cuvintele Divinității. O schimbare evidentă pe care o conține textul.

Dumnezeu avertizează poporul Său cu privire la judecata finală prin două imperative, prin două porunci:

a) Ascultarea Justă vs 7-13

Primul imperativ este Ascultarea Justă. De la vs 7 până la vs13, Dumnezeu transmite poporului Său că este mai interesat de ascultarea lor și nu atât de mult de jertfele lor. Chiar primul verset începe prin porunca ascultării:

Vs7: „Ascultă, poporul Meu, şi voi vorbi; ascultă, Israele, şi te voi înştiinţa! Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tău.”

Iar după acest verset, Dumnezeu explică cu claritate modul în care El dorește să fie ascultat.  Este descrierea și cerința lui Dumnezeu spre o ascultare justă, dreaptă, înaintea Lui din partea poporului Său.

Vs8-13:Nu pentru jertfele tale te mustru, căci arderile tale de tot sunt necurmat înaintea Mea.

 Nu* voi lua tauri din casa ta, nici ţapi din staulele tale.

 Căci ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor.

 Eu cunosc toate păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu.

 Dacă Mi-ar fi foame, nu ţi-aş spune ţie, căci a mea este lumea şi tot ce cuprinde ea.

 Oare mănânc Eu carnea taurilor? Oare beau Eu sângele ţapilor?”

b) Abnegația Jertfitoare vs 14-15

Al doilea imperativ este cu privire la Abnegația Jertfitoare. Dumnezeu le cere să aibă un devotament corespunzător cu standardul Său în ceea ce privește jertfirea lor.

Vs 14-15. „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţumiri şi împlineşte-ţi juruintele făcute Celui Preaînalt!

Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”

O corelare a întregii Scripturi în ceea ce privește abnegația jertfitoare, ne dovedește faptul că, Dumnezeu a dorit și a poruncit întotdeauna poporului Său să aibă la bază o atitudine corespunzătoare și plăcută înaintea Lui. Nu cantitatea sacrificiului, închinării, jertfei este importantă, ci calitatea ei, modul în care este adusă.

3 Acuzarea Păcătoșilor Vs 16-21

O a treia informație pe care textul o prezintă referitor la procesul final este acuzarea păcătoșilor.  Dumnezeu acuză! Avem parte din nou de o schimbare de ritm, de o schimbare de  adresare și chiar de o schimbare de auditoriu. Dacă până în vs 15, Dumnezeu a avut în vedere o anumită categorie de oameni, în vs 16 avem parte de o schimbare confirmată chiar de autorul psalmului care intervine cu o micuță completare în discursul Domnului:

Vs 16„Dumnezeu zice însă celui rău”

Nu că cealaltă categorie de oameni din versetele anterioare sunt caracterizați de o imensă bunătate, iar cei pe care îi acuză acum sunt exact opusul. Însă, diferența este majoră în intențiile diferite pe care aceste două categorii le au în vedere și totodată de responsabilitățile evidente și diferite.

Acuzarea păcătoșilor de către Dumnezeu conține patru implicații concrete dezvoltate în discursul Domnului:

a) Alterarea Jugului  vs 16-17

Prima implicație este Alterarea Jugului. Dumnezeu are în vedere aceste acuzații pentru cei responsabili cu învățătura în popor, pentru învățătorii lui Israel, pentru cei care erau implicați în prezentarea legii sfinte a poporului evreu.

Vs 16-17:„Dumnezeu zice însă celui rău: „Ce tot înşiri tu legile Mele şi ai în gură legământul Meu,

 când tu urăşti mustrările şi arunci cuvintele Mele înapoia ta?”

Dumenzeu acuză alterarea jugului, alterarea responsabilității, alterarea slujbei pe care Dumnezeu le-a oferit-o acestor oameni. Dumnezeu nu i-a chemat doar să slujească prin învățătură și slujbe religioase ci, i-a chemat și să trăiască în conformitate cu ceea ce îi învață pe alții.

Slujba aceasta specială, de a prezenta învățăturile lui Dumnezeu poporului Său este un jug pe care Hristos îl oferă celor aleși de El. Este o slujbă care este dezvoltată și tratată de Dumnezeu, atât în Vechiul Testament, cât și în Noul Testament. Parametrii, regulile, purtarea, trăirea, învățătura, tot ce ține de această slujbă este explica cu minițiozitate.

De aceea, alterarea, schimbarea, modificarea, descompunerea acestui jug, a acestei slujbe este acuzată și judecată de Dumnezeu într-un mod direct!

Nu degeaba, Iacov avertizează și el la rândul său:”Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci știţi că vom primi o judecată mai aspră.” Iacov 3:1

b) Adulterul Jignitor  vs 18.

O a doua implicație pe care textul o prezintă deslusind acuzația adusă de Dumnezeu Poporului Său este adulterul jignitor.

Dumnezeu acuză imoralitatea în vs 18:„Dacă vezi un hoţ, te uneşti cu el şi te însoţeşti cu preacurvarii.”

Este posibil ca acuzația aceasta de unire cu hoții, dar și cu preacurvarii, să fie o singură acuzație în urma unui singur act făcut. Deoarece, idolatria era considerată preacurvie de către Dumnezeu. Cu alte cuvinte, închinarea la idoli era considerată imorală și un act de curvie înaintea Domnului(de citit în special cartea Osea).

Apostolul Pavel explică aceast concept în epistola către Romani 2:22„Tu, care zici: „Să nu preacurvești”, preacurvești? Tu, căruia ţi-e scârbă de idoli, le jefuiești templele?”

Părerea mea în această privință este că acuzația de adulter are în vedere închinarea la idoli sau „jefuirea templelor”, așa cum le numește Pavel. Sigur, nu contest că acuzația ar putea cuprinde un act imoral cu privire la trăirea în păcat cu o femeie, dar înclin totuși spre punctul de vedere menționat mai sus.

De asemenea, abordarea lui Pavel în această privință înclină tot spre o asemenea interpretare. Sincer, primele 2 capitole din epistola către Romani, cred că sunt o expunere a Psalmului 50 pe care Apostolul Pavel îl explică și îl interpretează într-un mod fascinant.

c) Aroganța Jenantă vs 19-20

A treia implicație este aroganța inculpaților. O aroganță jenantă din partea celor cărora Dumnezeu le-a cerut și le cere să fie smeriți.

Vs 19-20. „Dai drumul gurii la rău şi limba ta urzeşte vicleşuguri.

Stai şi vorbeşti împotriva fratelui tău, cleveteşti pe fiul mamei tale.

Una dintre cele mai parșive și șirete forme ale mândriei car se evidențiază în slujitori este vorbirea de rău a aproapelui, defăimarea fraților. Făcând aceasta, adică înjosind pe ceilalți, probabil impresia este că faima crește, strălucirea este evidentă.”

O astfel de abordare este de-a dreptul jenantă din cauza vicleșugului și a clevetirii care înseamnă, o defăimare prin înșelăciune într-un scop egoist. Iar Dumnezeu acuză astfel de acțiuni fără ”dar” sau ”poate”!

A nu se încurca acest aspect cu critica constructivă, care are în vedere depistarea minciunii și îndreptarea celor implicați!

d) Atitudinea Jalnică vs 21

Ultima implicație care descrie acuzația adusă de Dumnezeu este atitudinea jalnică pe care acești oameni o au.

Vs 21:„Iată ce ai făcut, şi Eu am tăcut. Ţi-ai închipuit că Eu sunt ca tine. Dar te voi mustra şi îţi voi pune totul sub ochi!”

După toate acțiunile grosolane și după trăirea iresponsabilă și neadecvată înaintea lui Dumnezeu, în mod normal, ar fi trebuit să aibă ca urmare, o pocăință sinceră și profundă. Însă, textul ne arată că au continuat în păcat și ba mai mult, au început să trăiască o iluzie, în care și-au închipuit că Dumnezeu este ca omul.

 ”Ți-ai închipuit că Eu sunt ca tine”.

Un mod jalnic de raportare înaintea unui Dumnezeu Sfânt. Să ”înșiri legile lui”, să fii responsabil cu explicarea învățăturilor Lui și cu toate acestea să-ți închipui că, Dumnezeu nu este Dumnezeul pe care îl prezinți altora.

Să nu uităm că, ”Dumnezeu acuză!”

4 Avizul Provizoriu  Vs 22-23

Ultima informație cu privire la procesul final este un Aviz Provizoriu.

Să nu uităm faptul că acest psalm este un psalm profetic care are în vedere pregătirea și așteptarea împlinirii profeției într-o stare de sfințenei permanentă.

Iar în această privință, în vederea unei trăiri adecvate și în conformitate cu standardul Său, Dumnezeu oferă două indicații specifice:

a) Avocatul Justiției vs 22

Prima indicație este cu privire la Avocatul Justiției.

Vs 22:„Luaţi seama dar, voi, care uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă sfâşii şi să nu fie nimeni să vă scape.”

Cum adică?

Există cineva care poate să îi scape de această judecată?

Există cineva care  poate să îi scape de pedeapsă?

Există cineva care îi poate scăpa de sfâșiere?

Da, există!  Vs 22 ne indică  faptul că există un avocat al justiției, care poate mijloci pentru păcătoși, care poate oferi grațiere, care poate salva sufletele de la judecată! Și acesta conform întregii  Scripturii este Domnul Isus Hristos.

Romani 8:34:„Cine este cel care-i va condamna? Cristos Isus, Cel Care a murit şi Care, mai mult decât atât, a fost înviat, este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi.”

Însă, contractul cu Avocatul justiției se semnează de pe pământ și are ca consecință pozitivă, mijlocirea în fața dreptului Judecător.  Dovezile de de nevinovăție sunt moartea și învierea Lui. Acesta este actul și acțiunea datorită căruia, Dumnezeu consideră oamenii păcătoși, fără vină, drepți, neprihăniți înaintea ochilor Săi.

Asimilând acest text și implicațiile lui cu secolul contemporan este inevitabil să nu îmi pun întrebarea pe care și-a pus-o apostolul Petru în contextul judecății:„Şi dacă cel neprihănit scapă cu greu, ce se va face cel nelegiuit şi cel păcătos?”(1 Petru 4:18)

Fără implicarea Avocatului în viața noastră, condamnarea este inevitabilă și fără drept de apel. Biblia descrie ce se întâmplă cu cei care nu au crezut cu adevărat în Hristos și în jertfa Sa.

Apocalipsa 20:11-15„Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.

Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.

Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.

Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.

Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.”

b) Atitudinea Jertfitoare  vs 23

A doua indicație prin care Dumnezeu transmite un aviz provizoriu este Atitudinea pe care oamenii aceștia trebuie să o aibă.

Vs 23:„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte, şi celui ce veghează asupra căii lui, aceluia îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu.”

Dumnezeu își încheie discursul prin acest verset în care îndeamnă poporul său la ”mulțumire ca jertfă” și ”veghere asupra căii lui”, având drept răsplată, mântuirea sufletului.

Un lucru este cert, atunci când un om are o relație adevărată cu avocatul Isus Hristos, el îi urmează indicațiile și trăiește așa cum dorește Avocatul și Judecătorul până la procesul final!  Viața lui se schimbă, fiind un om mulțumitor pentru salvarea pe care a primit-o gratuit și veghează asupra căii Sale.

Cu alte cuvinte, într-o oarecare măsură, se vede și se știe cine sunt cei care vor fi salvați de sentința Judecătorului. Iar aceasta, se vede prin relația pe care am întemeiat-o cu Marele Avocat și prin atitudinea pe care o avem după întâlnirea cu Salvatorul nostru!

Recapitulare:

Psalmul 50                

 Prevestirea Procesului Final

Informații:

1 Anunțarea Procesului Vs 1-6

Indicii:

a) Autorul Judecății vs 1

b) Amplasarea Judecății vs 2

c) Apariția Judecătorului vs 3

d) Atestarea Judecaților vs 4 -6

2 Avertizarea Poporului Vs 7-15

Imperative:

a) Ascultarea Justă vs 7-13

b) Abnegația Jertfitoare vs 14-15

3 Acuzarea Păcătoșilor Vs 16-21

Implicații:

a) Alterarea Jugului  vs 16-17

b) Adulterul Jignitor  vs 18.

c) Aroganța Jenantă vs 19-20

d) Atitudinea Jalnică vs 21

4 Avizul Provizoriu  Vs 22-23

Indicații:

a) Avocatul Justiției vs 22

b) Atitudinea Jertfitoare  vs 23

Daniel Godja

Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte a acestui articol nu poate fi reprodusă sau reimprimată fără permisiune