Blog

Email-ul meu este ca o groapă  a disperării. Păstrez totul, să știi, în caz că am nevoie. Totul cam din 2010 încoace. S-ar putea să am nevoie de acel contact și de contextul e-mailului … așa că trebuie să fie acolo.

Apoi, primesc un mesaj care spune că e-mailul meu nu poate fi trimis deoarece căsuța mea este plină. Petrec ore întregi ștergând mail-urile neimportante, care au mai rămas pe acolo și arhivez câteva lucruri în arhivă și încerc din nou. Nimic. Tot plin. Atunci îmi dau seama, trebuie să-mi golesc coșul de gunoi și asta va elibera ceva spațiu de stocare.

Terminat.

Trimite.

Nimic, din nou.

Serios?

Atunci mă luminez, OK. Voi pune articolele trimise în dosarul de articole trimise din arhivă, asta va funcționa! Așa că, petrec câteva minute încercând să „selectez toate”, apoi apare micul folder distractiv care îmi arată cât durează aceasta.

Până acum mai am o oră și jumătate de așteptat și după aceea mai am de făcut ceea ce mi-am propus să fac.

Aveam nevoie să găsesc ceva. Știu că am trimis un e-mail și conținea câteva informații destul de importante. Fac clic pe căsuța de căutare din partea de sus și tastez persoana la care cred că am trimis-o.

Se caută….

Asta e. Doar atât. Deci, aștept. O eternitate trece (2 minute) și nu pot să mai aștept… serios. Ce poate avea computerul de se mișcă așa încet? Se presupune că este cea mai rapidă tehnologie, valul viitorului, informații instantanee la îndemâna noastră … dar nimic.

Se caută…

Micile puncte chiar se mișcă puțin ca și cum ar fi într-adevăr în căutare. Privind în adâncul e-mailului meu, în speranța de a ateriza pe un cuvânt cheie undeva prin tot abisul acela întunecat.

Se caută…

Sunt atât de obosit să aștept. Încerc altceva. Decid să caut dupa subiect în loc de expeditor. Se afișează câteva cuvinte cheie, dar nimic care să se potrivească cu ceea ce caut eu de fapt.

Deci! Acest lucru continuă ore întregi.

Căutarea continuă.

La fel,cu disperare căutăm și noi de-a lungul vieții.

Căutăm răspunsuri la unele dintre cele mai mari întrebări adresate omului: De ce sunt aici? Care este scopul meu? Ce ar trebui să fac?

Nu sunt singura. Știu că  și tu ai făcut același lucru.

Problema nu este în căutare, ci că ne simțim nerăbdători așteptând răspunsurile pe care le căutăm și, în schimb, decidem să ne umplem nevoile cu conforturi contrafăcute.

 Împăratul Solomon, cunoscut  ca cel mai înțelept om care a trăit vreodată, și-a propus să vadă ce poate împlini adevăratele noastre dorințe. El descrie descoperirile sale în cartea Eclesiastului din Biblie. El a căutat fericirea prin plăcerile fizice, bogăția și bunurile materiale, puterea și poziția. Dar toate au fost soluții temporare la o problemă eternă.

„ Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.” Eclesiastul 2:10.

Inima mea tânjea și căuta să fie umplută. La fel ca Solomon, știam că Dumnezeu este acolo, dar tot am căutat să iau lucrurile în propriile mele mâini și să-mi găsesc fericirea. „nu mi-am oprit inima de la nici o plăcere.” Cu alte cuvinte, dacă mi-am dorit ceva, am făcut.

M-am simțit bine o perioadă, nu vreau să mint. Dar, după un timp, acele plăceri nu mai m-au satisfăcut așa cum făceau înainte. Am devenit atât de insensibilă la sentimentele pe care le-au adus încât am avut nevoie din ce în ce mai mult pentru a găsi din nou acel sentiment. Din ce în ce mai adânc, îmi sapam propriul mormânt. Sufletul meu  striga după pace, după dragoste, după speranță și totuși am găsit doar durere, suferință, singurătate, inimă frântă și disperare.

Nevoia mea constantă de control l-a pus pe Dumnezeu deoparte, spunând „Eu   singură mă descurc”. Nu a fost nici o predare din partea mea. Am fost tot eu. Și  am început să cad. Mizerabil.

Știi ce este cel mai interesant cu Dumnezeu? Chiar și în prostia noastră, în nevoia noastră de a  controla totul, aportul nostru constant de gunoi și mizerie, El este acolo.

Ai fost vreodată într-una dintre aceste gropi ? Încerci cu disperare să te târești afară, dar fiecare mișcare pare a fi o înfrângere. Progresul este imposibil.

Făceam tot ceea ce îmi doream. Încă încercam să rezolv totul pe cont propriu … și Dumnezeu, bogat în mila și harul lui, m-a dărâmat. Dumnezeu a coborât de pe tronul său ceresc și mi-a dat dorința inimii mele. Domnul știa de ce va fi nevoie pentru a ajunge la mine. El ne cunoaște inimile, mințile, fiecare gând pe care îl avem, știe el.

Apoi l-am cunoscut pe soțul meu.

Se spune că se întâmplă  atunci când te așteptați cel mai puțin, dar pentru mine, eu îl căutam de mult timp.

Greșeala me a fost că nu L-am așteptat pe Dumnezeu să-mi ofere partenerul perfect.

Vrei să îți cunoști scopul în viață? E foarte ușor, oprește căutarea. Este să-I aducem slavă lui Dumnezeu. Punct. De ce mi-a permis Domnul să mă întâlnesc cu soțul meu? Pentru că de asta aveam nevoie pentru a înțelege că trebuie să dau slavă Domnului. Munca mea, atitudinea, discursul, viața mea … toate au fost centrate în jurul meu. Până când a apărut Shaun.

Din momentul în care am început să-l cunosc, am început să mă schimb. Nu pentru soțul meu și nu a fost neapărat din cauza lui. Dar Dumnezeu îl folosea pentru a mă apropia de El. Prin el, am văzut nevoia de a avea o biserică locală. Nevoia de a-L cunoaște mai mult pe Dumnezeu se răspândea prin mine ca un foc sălbatic și dorința de slujire era copleșitoare. În sfârșit am ajuns într-un moment în care am încetat să-mi slujesc mie doar, am renunțat la nevoia mea de control și i-am oferit lui Isus gloria pe care o merita.

Domnul știe  de ce este  nevoie pentru a ajunge și la tine. Căutați-l,  și Dumnezeu este singurul lucru care vă va completa. Orice altceva în afară de  Isus Hristos este fără valoare.

La fel ca și căsuța mea poșta, a trebuit sa sterg tot gunoiul din viata mea.

Concluziile lui Solomon au arătat că nimic nu are valoare în afară de Dumnezeu. El spune în Eclesiastul 1:2  că „ Totul este deşertăciune.”.

Nu mai căutați … Isus este acolo.

Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte a acestui articol nu poate fi reprodusă sau reimprimată fără permisiunea Lifeword.org