Blog

Studiind în întregime prima epistolă a lui Pavel către Tesaloniceni, am remarcat faptul că epistola prezintă foarte multe aspecte importante despre predicatori, predicare și poporul Domnului. Sau în termenii mai contemporani și aplicativi, epistola aceasta descrie anumite observații despre Mesajul, Mesagerii și Membrii unei Biserici. Deși nu este considerată o epistolă pastorală, este totuși una care conține foarte multă învățătură importantă cu privire la pastorală. Capitolul unu, tratează predicarea Cuvântului lui Dumnezeu, incluzând metodele corecte prin care cuvântul trebuie să fie transmis. Capitolul doi, descrie predicatorii Cuvântului și trăirea lor sfântă înaintea lui Dumnezeu și înaintea Bisericii din Tesalonic. Iar capitolul patru, ne prezintă poporul lui Dumnezeu, căruia îi se cere să trăiască în sfințenie și în dragoste, așteptând venirea Domnului. Însă ceea ce mi-a atras atenția într-un mod deosebit, este cap 2:13, care spune așa:

„De aceea mulţumim fără încetare lui Dumnezeu că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi care credeţi.”

Adică, poporul primește predicarea predicatorilor ca fiind din partea lui Dumnezeu, așa cum și era de altfel. Acest aspect, indică clar faptul că ceea ce au predicat Pavel, Timotei și Sila, nu au fost concepțiile lor, filozofiile lor, fanteziile lor, ideile lor, sau impresiile lor. Pur și simplu, oamenii aceștia au predicat Cuvântul lui Dumnezeu, iar ascultătorii lor, l-au primit ca fiind din partea lui Dumnezeu. Iar această realitate, este o realitate formidabilă, minunată, splendidă, la care mi-aș fi dorit și îmi doresc să particip indiferent de categoria din care aș face parte; fie predicator, fie ascultător. Meditând la acest adevăr minunat, am încercat să-l asimilez în secolul contemporan și în loc să mă bucur profund că avem parte și noi astăzi de așa ceva, m-am întristat puțin. Pentru că în ciuda faptului că în deosebire de Biserica din Tesalonic, avem atât de mulți predicatori, atât de multe predici și atât de mulți credincioși, predicarea nu prea pare a fi cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul predicatorilor. Credincioșii de astăzi, au oportunitatea și harul de a asculta atât de multe predici, de la atât de mulți predicatori, din atât de multe și de diferite surse, până când alergarea lor pe acest pământ se va termina. Întrebarea este, dacă nu cumva multe predici nu sunt cuvântul lui Dumnezeu pe care El a dorit cu adevărat să-l transmită? Nu cumva poporul Domnului a început să se hrănească tot mai mult din punct de vedere spiritual cu ideile, concepțiile și filozofiile predicatorului?

Adevărul este că, dacă predicatorul nu prezintă cuvântul lui Dumnezeu, ci ideile lui și concepțiile lui, iar ascultătorul primește această predică ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, îi va afecta modul de trăire din punct de vedere spiritual, chiar dacă persoana în cauză este mântuită. Există oameni care sunt salvați, sunt răscumpărați și cu toate acestea pot avea o teologie greșită cu privire la mântuire, cu privire la Dumnezeu, cu privire la Biserică. Nu cumva modul în care predicatorul transmite Evanghelia va afecta modul în care ascultătorii lui trăiesc Evanghelia? Iar modul în care ei trăiesc Evanghelia, nu va afecta modul în care vor relaționa cu Dumnezeu și vor trăi înaintea Lui? Îmi pare a fi o problemă destul de gravă în ceea ce privește discernământul spiritual, cauzat în mare parte de imaturitatea spirituală în care ne aflăm. Cred că ar trebui să fie destul de clar pentru toți credincioșii că, predicatorul, păstorul, slujitorul, mesagerul nu are voie să folosească biblia ca și susținere pentru a-și prezenta încredințarea lui, ideile lui, sau concepțiile lui. El trebuie să se supună Scripturii, învățăturii scripturii și să prezinte ceea ce a dorit Dumnezeu să transmită prin acel text, nu ceea ce a dorit el să transmită din text. Altfel, nu vor face decât ceea ce spunea un teolog contemporan: „Unii se folosesc de Scriptură în același fel cum un bețivan se folosește de un stâlp; mai mult pentru susținere decât pentru iluminare.”

Textul inspirat și infailibil a lui Dumnezeu, ar trebui să spună predicatorilor ce să predice, nu predicatorii să spună textelor despre ce să vorbească. Sau cum spunea un alt teolog: „Scriptura poate fi ca omul torturat, dacă o chinui destul îți va spune ce vrei să auzi.” Și așa și este, prea mult se abuzează de Scriptură, făcând din ea suportul perfect pentru a pune în aplicare ceea ce ne dorim noi și apoi să spunem că Dumnezeu a dorit asta. Însă, cu siguranță că toți predicatorii au aflat deja ce ne transmite Iacov, că cei care dau învățătură vor avea parte de o judecată mai aspră. Și cu toate acestea, se pare că unii dintre noi nu acordă atenție acestor atenționări ale Scripturii și continuă să facă aceleași lucruri.

Totuși, problema rămâne pentru ascultătorii de rând, pentru membrii simpli din biserică, care nu au studii în domeniu teologic. Cu alte cuvinte, cum pot ei să distingă dacă un cuvânt este din partea lui Dumnezeu sau din partea predicatorului? Trebuie să recunoaștem că, unii chiar cu studii în domeniu care dau învățătură, nu disting acest aspect, cu atât mai puțin cei care nu au studii teologice. Nu este ușor, dar nu este nici imposibil. Putem observa dacă predicatorul, este un predicator expozitiv al Scripturii sau nu. Prezintă o carte a bibliei într-un mod sistematic și corect sau nu? Prezintă un text biblic în contextul cărții cu scopul de a prezenta ceea ce a dorit să transmită autorul? Dacă da, atunci cuvântul poate fi primit din partea lui Dumnezeu, pentru că așa și este, este prezentat Cuvântul lui Dumnezeu, în modul în care El dorește ca să-i fie descoperită intenția când a scris acel text. Dacă nu, atunci cuvântul predicat, care cel mai probabil este transmis din mai multe texte ale bibliei, nu este din partea lui Dumnezeu, chiar dacă predicarea este din biblie. Sunt prezentate doar ideile predicatorului și concepțiile lui, forțând textele biblice să spună ceea ce defapt dorește el să spună. Cu alte cuvinte, el a predicat cuvântul, dar nu cuvântul lui Dumnezeu, ci cuvântul lui folosindu-se de cuvântul lui Dumnezeu. Nu mai scriu de poveste la ilustrație și ilustrație la poveste, pentru că ele sunt clar în afara predicării Cuvântului lui Dumnezeu. Predicarea expozitivă a unei cărți biblice într-un mod sistematic, este de departe cea mai corectă metodă prin care poți da învățătură sănătoasă Bisericii lui Hristos. În cazul în care se predică aleatoriu, atunci predicarea trebuie să fie tot expozitivă pe textul respectiv. Pentru că doar așa un predicator poate să prezinte ceea ce Dumnezeu a dorit să transmită. Pericolul de a primi cuvântul predicatorului, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, chiar dacă nu este cuvântul lui Dumnezeu, este imens. De aceea, vă rog frumos, chiar dacă predicatorul predică despre un subiect care ne place, cum ar fi; venirea Domnului, liberul arbitru, siguranța mântuirii, etc, se aplică același lucru, verificați de unde vine cuvântul, pentru ca să putem fi hrăniți din punct de vedere spiritual într-un mod sănătos și corect. Nu cred că cineva își dorește să fie indus eroare de ideile omenești, fie ele bune sau morale. În plus, a înlocui Cuvântul lui Dumnezeu cu orice altceva, este o greșeală enormă.

În concluzie, îmi doresc să avem parte de o predicare biblică din partea lui Dumnezeu prin predicatorii Lui, pentru ca să primim Cuvântul predicat ca din partea Lui, cum și este în adevăr dacă este transmis într-un mod expozitiv. Doamne ajută-ne să călcăm pe urmele slujitorilor biblici și a bisericii din Tesalonic.

Ps: Personal, mai am mult de lucrat ca să predic într-un mod expozitiv tot mai bine Cuvântul lui Dumnezeu. Însă când vine vorba de ascultarea unor predici, cred că știu care este cea mai sănătoasă hrană din care doresc să-mi hrănesc sufletul.

Daniel Godja

Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte a acestui articol nu poate fi reprodusă sau reimprimată fără permisiune.