Blog

În cazul în care am înțeles că viața noastră a fost salvată de Dumnezeu printr-o transformare și ne-am asigurat că așa este. Cred că este normal să ne întrebăm dacă putem să fim siguri de acest aspect? Dacă viața veșnică alături de Dumnezeu care ne-a fost făgăduită nu se schimbă în funcție de cum vom trăi de acum înainte? Dacă nu cumva există posibilitatea să pierd ceea ce Dumnezeu mi-a oferit și dorește să îmi ofere?

 Înainte de a răspunde la aceste întrebări, trebuie să recunoaștem faptul că trăim într-o lume care ne oferă instabilitate și nesiguranță. Ba mai mult ne influențează spre un relativism ridicol.

Secolul în care trăim, cultura în care trăim, școlile pe care le facem, ne îndreaptă, ne direcționează spre relativism cu privire la toate lucrurile. Ne este declarat, supus, prezentat că nimic nu este absolut adevărat, că până și adevărul este subiectiv, că nimic nu este sigur, că totul este incert și pus sub semnul întrebării!

Că noi putem să susținem că Biblia este adevărată și ea este Cuvântul lui Dumnezeu, iar alții să spună că nu este adevărată și ea nu este Cuvântul lui Dumnezeu și totuși ambele tabere să aibă dreptate.

Că fiecare persoană în parte deține adevărul și are dreptate, deci fiecare cu adevărul lui.

 Nu știu dacă există o prostie mai mare care să predă și în care oamenii cred, decât aceasta..

Și totuși relativismului ne poate afecta înțelegerea cu privire la Scriptură.

În primul rând aș dori să înțelegem ce este mântuirea și ce nu este mântuirea, ca să putem dezvolta subiectul nostru din acest capitol.

Mântuirea nu este un obiect, un lucru, sau o jucărie  vizibilă pe care oamenii o au în posesie și pot face ce doresc cu ea. Mântuirea este lucrarea sfântă și inteligibilă a lui Dumnezeu, o lucrare completă, desăvârșită, inegalabilă, pe care El a planificat-o, a  inițiat-o, a întreținut-o și a finalizat-o în viața aleșilor Lui.

 Siguranţa vieții veșnice, trebuie crezută şi aprobată de orice credincios născut din nou, pentru că întreaga Scriptură susține aceasta.

În acest capitol, aș vrea să ne adâncim privirile într-un text biblic și să vedem ce implicații are și cum ne asigură el siguranța veșniciei.

Dacă aveți oportunitatea, țineți o biblie deschisă la Romani 8:29-39, unde voi încerca o expoziție a textului respectiv care conține trei asigurări precise cu privire la acest subiect şi anume: Lucrarea Tatălui Divin, Lucrarea Fiului Divin, Lucrarea Dragostei Divine.

 Siguranţa veșnicei în viaţa personală, este  asigurată în calitate de credincioşi adevărați şi trebuie să oferim o credibilitate autentică Scripturii care confirmă acest adevăr absolut, care evident nu poate fi negociat.

   LUCRAREA TATĂLUI DIVIN.

Lucrarea Tatălui Divin, este o lucrare suverană la fel cum este El, un Dumnezeu Suveran. El ne asigură din plin de  siguranţa veșniciei prin câteva acţiuni pe care El le-a făcut cu privire la oamenii mântuiţi:                                         

a) I-a cunoscut mai dinainte.

29a „Căci, pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte…”.  

  Dumnezeu, în eternitate i-a cunoscut mai dinainte pe cei pe care avea să-i mântuiască. Dacă mântuirea se poate pierde, atunci înseamnă că Dumnezeu nu are o cunoștință deplină şi cunoștința Lui este greşită, ceea ce este un lucru imposibil.                                                                                                                                                                                                                                                      

b) I-a hotărât mai dinainte.

29 b „…i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi Născut dintre mai mulţi fraţi”.                               

   Dacă în eternitate Dumnezeu i-a cunoscut, i-a cunoscut pentru faptul că El i-a hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Ceea ce înseamnă că, Dumnezeu înainte să-i cunoască, i-a şi hotărât să fie aşa. Pentru că El hotărăşte ce să se întâmple şi după aceea cunoaşte ceea ce are să se întâmple datorită hotărârii Sale mai dinainte. Dumnezeu este Suveran şi coordonează toate lucrurile. El Hotărăşte şi ceea ce hotărăște şi cunoaşte se împlineşte. Iar hotărârea şi cunoştinţa au loc după un plan bine alcătuit încă din veşnicie. (vs-28)

 c) I-a şi chemat.

 30a „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat…”.

  În textul respectiv este vorba despre o chemare eficace a lui Dumnezeu pentru mântuirea celor cunoscuţi şi hotărâţi mai dinainte de El. Este adevărat că există o chemare generală pentru toţi oamenii, dar este la fel de adevărat că există şi o chemare personală pentru aceia pe care Dumnezeu i-a hotărât încă din veşnicie să fie mântuiţi. Ceea ce asigură într-un mod inteligibil siguranţa mântuirii.                                                                                                                

   d) I-a socotit neprihăniţi.

30b „şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi”.

 Dacă Dumnezeu i-a cunoscut, i-a hotărât şi i-a chemat printr-o chemare eficace, tot El este acela care-i consideră neprihăniţi. Întrebarea mea este, „dacă Dumnezeu consideră sau justifică un om  ca neprihănit, după aceea el are să ajungă în iazul de foc?” Aceasta ar fi o ofensă împotriva lucrării pe care Dumnezeu o face. Lucrările lui Dumnezeu sunt desăvârşite în înţelepciunea şi priceperea Lui şi El nu poate să greşească. De aceea, cel cunoscut, cel hotărât, cel chemat şi cel neprihănit, poate avea certitudinea şi asigurarea că este mântuit şi că aşa o să rămână.             

 e) I-a proslăvit.

30c „iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit”.   

Şi pe lângă toate acestea, Dumnezeu transmite prin Cuvântul Său, că omul după ce este neprihănit, este şi proslăvit.

      LUCRAREA FIULUI DIVIN

O a doua asigurare pe care o găsim în textul respectiv și care oferă siguranţă credinciosului adevărat, este lucrarea Fiului Divin. O lucrare pe care Tatăl a hotărât-o şi a preagătit-o pentru Fiul Său spre Slava Sa. Sunt câteva acte pe care Fiul Divin le face în această lucrare şi prin care demonstrează tuturor oamenilor şi îi asigură deplin pe cei mântuiţi că, siguranţa mântuirii este un adevăr absolut şi ea nu se poate pierde.   

                                                                                                                                                           a) Moartea.

 34a „Cine-i va osândi? Hristos a murit!”                                                                 Primul act al lucrării Fiului lui Dumnezeu prin care justifică şi asigură credincioşii de siguranţa mântuirii, este faptul că El a murit pentru ei. Pentru cine a murit? Pentru cei aleşi (vs-33) pentru cei pe care Dumnezeu a hotărât să-i socotească neprihăniţi (vs-33). Poate cineva să-i osândească pe aceştia? Nu! De ce? Pentru că El a murit pentru ei! Responsabil pentru ei, este Cel care a murit pentru ei. Nici măcar diavolul nu poate să-i osândească, pentru că ei sunt o lucrare nouă, o lucrare a Celui care a murit pentru ei. Dumnezeu L-a dat pentru noi toţi (cei aleși), la fel cum ne va da şi nouă toate lucrurile împreună cu El (vs-32). Nimeni nu se poate împotrivi celor pentru care a murit Hristos! (vs-31). 

  b) Învierea.

34b „Ba mai mult, El a şi înviat…”                                                                                            

Un al doilea act a lucrării Fiului Divin, este învierea Lui. Hristos a înviat a treia zi după Scripturi. Iar dacă Hristos a murit şi a înviat pentru ei, Același Dumnezeu nu o să-i lase să ajungă în iazul de foc, după ce a făcut această lucrare minunată. Dacă mântuirea se pierde, degeaba a murit şi a înviat Hristos! Cine poate să-i osândească dacă Hristos a înviat pentru ei? Nimeni! Hristos a înviat pentru ei.  

 c) Mijlocirea.

34c „…stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!”   

Un al treilea act a lucrării lui Hristos, este un act prezent. Dacă Hristos a murit şi a înviat o singură dată, mijlocirea e ceva ce se întâmplă într-un mod continuu. De ce nu se pierde mântuirea atunci când omul mântuit păcătuieşte? Pentru că Hristos stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru el, pentru păcatele pe care le face ca să-i fie iertate. Cum de unii susțin că  mântuirea se poate pierde în funcție de comportamentul lor? Dacă așa este, mijlocirea Domnului Isus, este un act ineficient. Însă, mijlocirea lui Hristos este un act de asigurare care produce siguranţă! Mijlocirea lui Hristos nu este un act care oferă o satisfacere în păcat, ci este un act care oferă siguranţă credinciosului că este mântuit şi poate progresa, persevera spre desăvârşire.

               LUCRAREA DRAGOSTEI DIVINE

O a treia asigurare a credinciosului cu privire la siguranţa veșniciei, este Lucrarea dragostei divine. Dumnezeu nu  ţine cu forţa pe oamenii mântuiți așa cum susțin unii, ci menţine oamenii mântuiți, salvaţi, printr-o lucrare a dragostei divine. Sunt câteva subiecte pe care apostolul Pavel le menţionează pentru persoanele care îşi fac griji că mântuirea se poate pierde, că se prea poate ca ceva sau cineva în anumite circumstanţe să-i despartă de Hristos şi le enumeră, răspunzând la întrebarea pe care tot el o pune, „Ce ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?” Necazul, strâmtorarea, prigonirea, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, prigonirea, sabia? (vs-35) Şi Pavel răspunde la toate acestea printr-un aspect colosal acestora:         

a) Biruința

Vs 37 „Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit”.  Oamenii nu pot fi biruitori în fața acestor probleme prin puterile lor, prin abilitățile lor sau prin darurile naturale pe care le au, ci doar prin biruința pe care o dă Hristos. Dragostea este atributul care ne face biruitori în faţa tuturor acestor subiecte de îngrijorare. Oamenii mântuiţi îl iubesc pe Hristos, Hristos este Acela care-i iubeşte şi îi face biruitori în faţa tuturor acestora. Apostolul Pavel, în continuare prezintă o altă categorie de subiecte superioare celor anterioare  pe care oamenii le considerau periculoase și credeau că pierderea mântuirii este posibilă şi anume: moartea, viaţa, îngerii, stăpânirile, puterile, lucrurile de acum, cele viitoare, înălţimea, adâncimea sau altă făptură (vs-38,39). Dar apostolul prin Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, demontează într-un mod splendid şi aceste subiecte printr-un alt aspect şi anume:                                                           

 b) Încredinţarea

 38 „Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare”.

  Încredinţarea pe care o are în privinţa Lucrării dragostei divine, dragostei lui Hristos.

 Încredinţarea aceasta o pot avea doar credincioşii adevăraţi şi ei cred pe bună dreptate că nimic nu-i poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Pentru a fi mântuit, trebuie să fi primit o asemenea credinţă. Dacă o asemenea credinţă nu există, este normal să nu fi asigurat de siguranţa mântuirii. Şi cei care nu au o asemnea încredințare, primită prin har și care se transformă într-o încredere neclintită şi într-o încredinţare specificată în acest text, sper ca Dumnezeu să le lumineze mintea.

Daniel Godja

Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte a acestui articol nu poate fi reprodusă sau reimprimată fără permisiune.