Blog

Acum câteva minute într-o stație de „U-Bahn” așteptând să mă întâlnesc cu cineva drag, am surprins două persoane de aceleași sex ținându-se de mână și trecând prin fața mea.

Am meditat câteva clipe la modul cum aș putea  să-i iubesc pe acești oameni, să-i respect în ciudata faptului că nu sunt de acord cu ceea ce fac.

Pe de cealaltă parte, locuind în Austria, un Stat care le respectă dorințele păcătoase care sunt considerate drepturi incontestabile, mi-am adus aminte că am scris un articol despre acest subiect, care are în vizor Țara noastră despre care sper și nădăjduiesc că nu va îmbrățișa aceeași ideologie.

Pentru cei interesați și dornici să citească, vă transmit încă de la început că acest articol nu are o o abordare Biblică in ceea ce privește argeumtele. Este o abordare logică și cu argumente raționale.

Drepturi sau Dorințe?

Am ajuns să trăim într-un secol în care confuzia cu privire la cine suntem, ce credem, ce dorim, sau ce drepturi avem – (dacă avem) – lasă de dorit. Fiindcă suntem influențați de orice curent politic sau religios pe care îl susțin majoritatea. Nu mai dorim să gândim limpede, rațional, moral sau tradițional privind la strămoșii noștri. Normal, de ce am face aceasta, când putem gândi doar sentimental, ținând cont doar de poftele trupurilor noastre, de dorințele inimii noastre, de plăcerile noastre, de ceea ce vrem? Aceasta este mentalitatea, ideologia Țărilor Progresiste, care pentru unii au ajuns un model demn de urmat. Dacă nu gândim la fel ca și ei, nu suntem contemporani. Nu suntem contemporani, suntem oameni antici, înapoiați, ajunși cu cinci sute de ani în urmă. Și uite așa, în urma presiunii și a manipulării unor organizații și a unor partide politice, ne punem pe bună dreptate, întrebări de genul acesta: „de ce să nu fim și noi ca alții?”, „de ce să nu fim și noi contemporani?” „De ce nu ne modernizăm și noi?”

Mi-e teamă că în curând o să particip la înmormântarea discernământului țării noastre (sau mă rog, ce a mai rămas din el…).

Înțeleg pasiunea, lupta, promovarea, propaganda politică a tuturor partidelor politice, a tuturor ONG-urilor, etc, în a-și cere drepturile, în a-și obține drepturile, ceea ce le aparține și ceea ce li se cuvine cu adevărat. Însă, nu pot înțelege lupta aceasta care are de-a face în mod vizibil cu încercarea de a schimba dorințele noastre, poftele noastre în drepturi depline, fiind dispuși să călcăm în picioare toate standardele morale, legale și logice prin toate metodele posibile, doar pentru a ne îndeplini scopul.

Sunteți experți în propagandă!

Pe acest teren v-ați dovedit a fi campionii zilelor noastre. Începând cu cele mai mari case de producție a filmelor contemporane, în care dacă nu apare o scenă sau o fază „gay” prin care să vă promovați ideologia, filmul este plictisitor și lipsit de sens.

Sunteți inegalabili în propuneri!

Ați reușit performanța deosebită de a corupe cea mai mare și populară companie producătoare de băuturi din lume, gigantul „Coca Cola”.

Ca să nu mai spunem de faptul  că v-ați lăsat amprenta pe poza de profil a celei mai bună echipă de fotbal din lume la ora actuală, deținătoarea trofeului UEFA Champions League.

Sunteți inepuizabili în mediul online.

 Aveți resurse inepuizabile și știți să vă împachetați și să vă vindeți produsul mai bine decât oricine, scriind și promovând tot felul de articole nemaivăzute, nemaiîntâlnite, neasemuite prin care ne vorbiți despre dragoste și drepturi, despre dreptul de a iubi, despre dreptul de a trăi în iubire, despre libertatea fiecărui individ în parte, etc.

Sunteți inima evenimentelor publice din țara aceasta!

 Oferiți cele mai mari marșuri, cele mai mari sărbători, cele mai mari evenimente pe care România le-a avut anul acesta. Bravo! În acest domeniu, trebuie să recunoaștem cu toții că sunteți cei mai pricepuți. Dar, aveți o micuță problemă; problemă, care face ca toate aceste manifestări să fie mediocre (cu maximă indulgență), pentru că ceea ce promovați atât de bine nu sunt drepturi, ci dorințe imorale!

A dori, a susține, a lupta pentru o familie care este formată dintre doi bărbați sau două femei, nu dintre un bărbat și o femeie, este o dorință – nu un drept. Ori nu se înțelege clar ce înseamnă cuvântul „familie” în esență, ori se dorește altceva? Pentru a se înțelege cuvântul familie, consultați vă rog frumos  dexonline =  „1 Totalitate a persoanelor unite prin legături de sânge sau prin alianță. 2 Soțul, soția și copiii lor. 3 Soția și copiii cuiva. 4  Casă cu mulți copii. 5 (Îs) Fizionomie caracteristică unui grup de persoane înrudite prin sânge. 6 Consiliu instituit de autoritățile judecătorești pentru a apăra interesele minorilor. Etc.”

De aici nu reiese niciunde că două persoane de același sex pot întemeia o familie sau sunt o familie. Însă nu la ceea ce este familia voiam să ajung, pentru că bănuiesc că știați deja, deși e greu să recunoașteți acest lucru.

Problema este că două persoane de același sex, nu pot să se reproducă. Iar acest lucru are două implicații majore:

1. Nu puteți să fiți familie doar pentru că așa vă doriți, fără să acționați ca o familie adevărată care poate reproduce în mod natural. Oricât am încerca să spunem că nu este așa, cu toții știm și vedem că pe cale tradițională se nasc copii. Argumentul conform căruia unele familii tradiționale nu pot nici ele să reproducă, este slab și lipsit de sens. Aici este vorba despre excepții care nu pot fi folosite în nici un caz ca și argument, atât timp cât majoritatea familiilor tradiționale pot să reproducă, însă doar o minoritate nu poate face aceasta. Este lipsit de sens și logică să apelați la asemenea argumente. Ei se disting față de voi prin faptul că toate celelalte familii tradiționale pot să facă aceasta. Pe când voi, nu aveți nici măcar excepția unui singur cuplu care să poată să se reproducă, aceasta nu a existat vreodată. Diferența este clară și nu este negociabilă. Argumentul acesta este chiar lipsit de bunul simț, pentru că invocați dreptatea pentru dorințele voastre.

2. Pe lângă faptul că incapacitatea de a reproduce anulează în mod clar dreptul de a fi o familie, el mai implică și faptul că nu aveți niciun drept să adoptați copii. Știu că susțineți că nu doriți așa ceva „încă”, dar după ce rezolvați problema căsătoriei și instituirea familiei, vă veți cere și acest „drept”. Pentru a nu se crea discriminare, pentru a avea drepturi depline ca și celelalte familii, pentru că așa este normal să nu există diferențe. Totuși, de ce cereți ceva ce natura v-a interzis în mod categoric? Și o cereți ca drept când de fapt este doar o dorință? Drept pentru așa ceva, au acele excepții care nu pot reproduce ca celelalte cupluri tradiționale. Repet, voi nu sunteți excepții! Voi sunteți incapabili de a face acest lucru fără excepții! Dacă fiecare individ în parte ar cere ca dorințele lui să fie drepturi depline, unde am ajunge?

Un alt argument pe care îl folosiți cu atâta tărie pentru a vă îndeplini scopul este: „Love is love” și asta nu se negociază. Frumos argument, dragostea este cea mai mare virtute dintre toate virtuțile lumii. Însă din nou, voi i-ați pierdut esența. Dragostea înseamnă a iubi și a te sacrifica până la moarte pentru persoanele pe care le iubești. Dragostea nu înseamnă o pasiune nebună pentru o plăcere a trupului. Folosiți dragostea ca pretext pentru drepturi, pe când doriți să o folosiți în scopuri egoiste.

Totuși, dacă argumentul „dragostei” rămâne în picioare și acesta este argumentul decisiv pentru a institui o familie, cu alte cuvinte, dacă iubești și ești iubit este argumentul întemeierii unei familii, iar prin aceasta îmi cer drepturile „de a iubi liber” dorind să fim recunoscuți ca o familie… Atunci în aceeași măsură, zoofilii, pedofilii, necrofilii, sau cei care fac incest, au același „drept”. Conform cărui argument, voi aveți dreptul iar ei nu? Ori veniți la pachet cu toți ceilalți, ori deloc. Iar dacă veniți la pachet într-un mod public cu toate, cu siguranță veți fi refuzați. Dar și aici sunteți experți, veniți pe rând cu ele și dacă o câștigați pe prima, aveți fundația pusă, aveți de la ce porni, aveți pe ce să clădiți. Asta nu este dragoste, asta este imoralitate și încăpățânare împotriva naturii care va definit idenititatea. De ce vă cereți drepturile la stat și nu vi le cereți la natura care vă împiedică să fiți ceea ce vă doriți să fiți?

De asemenea, se mai argumentează faptul că unele persoane s-au născut așa și de aceea au aceste înclinații, aceste orientări sexuale. Iar dacă s-au născut așa, trebuie tolerați, iubiți, fără ca ei se să simtă discriminați, oferindu-le aceleași drepturi. Din nou, și acestea sunt dorințe care pot fi schimbate. Orientarea sexuală greșită este o problemă psihică. Ca părinte, dacă știi că, copii tăi au problemă de genul acesta, îi duci la psiholog, nu le alimentezi problemele pe care le au, lăsându-i să facă așa ceva și apoi le ceri drepturi legale de a face lucrurile respective. Dacă unii copii se nasc cu orientarea de a ucide alte persoane, au asta în „adn”, ar trebui să le cerem drepturi de a face asta legal? Pentru că, conform acestui argument, „așa s-a născut”, așa ar trebui să fie, aici ajungem. Totuși, mai degrabă încercăm să le schimbăm dorințele. Nici acest argument nu poate sta în picioare. Sau acum, dintr-o dată ne-a lovit discernământul și dorim să susținem că ceea ce facem noi este din dragoste, dar dacă cineva ucide este din ură? Fals, s-a născut așa, are o pasiune pentru a ucide! Deci, ucide cu dragoste. Logica aceasta a argumentării, lasă de dorit.

Dragostea e dragoste, dar și rațiunea este rațiune. Fără ea, nu ar mai exista legi și drepturi, ci doar dorințe, dar se pare că pentru unii e mai bine așa.

De asemenea, sunt persoanele neutre care nu și-au format o opinie cu privire la acest subiect și cărora cumva nu le pasă, pentru că nu îi afectează personal. Totuși, cred că nici o persoană dintre cele neutre nu și-ar dori ca peste câțiva ani să își vadă copilul căsătorit cu o altă persoană de același sex. Dacă nu îți dorești asta, cum poți să fii neutru? Argumentul: „Nu mă afectează personal”, este lipsit de viziunea viitorului care vine fără să ne întrebe. Odată cu familia instituită dintre persoane de același sex, oamenii își pierd discernământul de a mai distinge lucrurile.

Ne vom trezi peste câțiva ani cu probleme inimaginabile în a defini ce este bine și ce este rău. Ne vom pune – dacă nu ne punem deja întrebarea – conform cărui standard binele este bine și răul este rău? Etc.

Școlile în care copii noștri vor învăța, le vor implementa în minte aceste învățături și vom avea de suferit fără dar sau poate.

Toate aceste, doar din cauza faptului că unii își cer dorințele pe post de drepturi.

Iar argumentul prin care susțineți că motivați oamenii la dragoste, iar cei care nu sunt de acord cu voi înseamnă că vă urăsc, este absolut greșit.

Dacă vă iubiți copii nu înseamnă că trebuie să le împliniți toate dorințele pe care ei le au, mai ales dacă sunt dorințe greșite. Dacă un copil dorește să se arunce de pe un bloc, niciunul dintre voi nu i-ar împlini dorința, tocmai din cauza faptului că îl iubește.

Noi cei care nu suntem de acord cu căsătoriile dintre două persoane de același sex, nu vă urâm ci vă iubim. Iar a nu fi de acord cu aceasta este o dovadă a iubirii în a nu vă lăsa să faceți ceva greșit pentru voi, pentru noi și pentru viitorul țării noastre.

În concluzie, este vorba doar de dorințe, nu de drepturi!

Sfatul pentru cei care își cer aceste „drepturi” este următorul: Vă rugăm frumos să nu faceți din dorințele voastre, legile noastre!

Nu de alta, dar nu ne interesează viața voastră privată, dorințele și poftele pe care le puneți în practică în ascuns. Iubiți-vă cât vreți și cum vreți. Însă nu mai încercați să ne influențați să vă iubim și noi în modul vostru și să fiți câți mai mulți. Noi nu ne dorim așa ceva! Noi vă iubim în felul nostru, cu o dragoste rațională.

Daniel Godja